titulatură
/ti.tu.la'tu.rə/Etimologie
Din franceză titulature.
Definiții
- modul de a se intitula al cuiva sau a ceva.
- totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | titulatură | titulaturi |
| genitiv-dativ | titulaturii | titulaturilor |
| vocativ | titulatură | titulaturilor |
| articulat | titulatura | titulaturile |