titiri
/ti.ti'ri/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.refl. tranz.) (reg. și fam.) a (se) dichisi, a (se) aranja, a (se) găti cu (prea) multă grijă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | titirea | titireau |
Etimologie necunoscută.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | titirea | titireau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică