titan

Etimologie

Din franceză titane.

Definiții

1. (chim.) element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri, cu numărul atomic 22 și simbolul Ti.
2. (mit.) om cu puteri extraordinare; uriaș, gigant.
3. (fig.) om cu calități extraordinare, cu o putere de muncă ieșită din comun.

Declinare

Sinonime: 1: uriaș, gigant