tisă
/'ti.sə/Etimologie
Din slavă (veche) tisa.
Definiții
- (bot.) (Taxus baccata) arbore sau arbust rășinos, înalt și drept, cu frunze liniare persistente, cu lemnul prețios, folosit în tâmplăria fină și în sculptură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tisă | tise |
| genitiv-dativ | tisei | tiselor |
| vocativ | tiso | tiselor |
| articulat | tisa | tisele |
Sinonime: (bot.) (reg.) tisar