tirs
/tirs/Etimologie
Din franceză thyrse.
Definiții
- toiag simbolic, împodobit cu viță de vie și având în vârf un con de pin, cu care era înfățișat zeul Dionysos și cei care îl însoțeau.
- inflorescență în formă de con de brad.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tirs | tirsuri |
| genitiv-dativ | tirsului | tirsurilor |
| vocativ | tirsule | tirsurilor |
| articulat | tirsul | tirsurile |