tiradă
/ti'ra.də/Etimologie
Din franceză tirade.
Definiții
- (adesea fig.) parte dintr-un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg (și cu emfază) o idee, o teză.
- fragment dintr-o operă literară (dramatică), de întindere mai mare, caracterizată printr-o deosebită intensitate afectivă, spus fără întrerupere de unul dintre eroi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tiradă | tirade |
| genitiv-dativ | tiradei | tiradelor |
| vocativ | tiradă | tiradelor |
| articulat | tirada | tiradele |