verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz.) a reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale; p. ext. a publica, a edita.
- (înv.) a lăsa o urmă; a întipări.
- (pop.) a apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tipări.
Exemple
- A tipărit 10 000 de exemplare din această carte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | tipărea | tipăreau |
Sinonime: 1: publica, imprima, trage
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- acțiunea de a țipa și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | țipare | țipări |
| genitiv-dativ | țipării | țipărilor |
| articulat | țiparea | țipările |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer a țipa.
Definiții
- pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, întrebuințat mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | țipar | țipari |
| genitiv-dativ | țiparului | țiparilor |
| vocativ | țiparule | țiparilor |
| articulat | țiparul | țiparii |