țipa

Etimologie

Origine necunoscută.

Definiții

1. (v.intranz.) (despre oameni) a striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă).
2. a vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva.
3. a scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical.
4. (despre animale) a scoate strigăte specifice puternice, ascuțite.
5. (fig.) (despre culori sau obiecte colorate) a face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi.
6. (v.tranz.) (reg.) a arunca, a azvârli.
7. (spec.) a arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc.
8. a scoate, a da afară.
9. a alunga, a goni.

Exemple

• Țipă de durere.
• Țipă la copii.

Declinare

Sinonime: 1: răcni, striga, urla, zbiera, (reg.) țivli, (Transilv.) puhăi, (Transilv. și Maram.) țipoti, (fam. fig.) se sparge, 2: răcni, răsti, striga, urla, vocifera, 4: chiui, 1: arunca, azvârli, lepăda, zvârli, 2: depărta, îndepărta, 3: izgoni, 4: alunga, goni

Antonime: șopti

Etimologie

Din franceză type < latină typus.

Definiții

1. obiect care reprezintă modelul pe baza căruia se produc alte obiecte de același fel; prototip.
2. individ, exemplar, obiect, fenomen care întrunește anumite trăsături reprezentative, esențiale pentru un grup întreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etc. de același fel.
3. (spec.) personaj din literatură sau din artă care întrunește, în modul cel mai expresiv, trăsăturile, caracterele esențiale ale indivizilor din categoria (socială sau psihologică) pe care o reprezintă.
4. totalitatea caracterelor distinctive fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc.
5. caracter distinctiv; particularitate.
6. soi, fel, gen, categorie.
7. (fam.) individ, ins.

Declinare