tindeche
/tin'de.ke/Etimologie
Din latină tendicula.
Definiții
- bucată îngustă de lemn sau de oțel, cu dinți la ambele capete, cu ajutorul căreia se ține întinsă pânza la război când se țese manual.
- mecanism bazat pe o serie de rotițe, cu care se întinde pânza în lățime la războaiele mecanice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tindeche | tindechi |
| genitiv-dativ | tindechii | tindechilor |
| vocativ | tindeche | tindechilor |
| articulat | tindechea | tindechile |