timpanon
/tim.pa'non/Etimologie
Din franceză tympanon.
Definiții
- instrument muzical folosit în sec. xVI-XVIII, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță în formă de trapez, deasupra căreia erau întinse coarde de metal puse în vibrație cu două ciocănele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | timpanon | timpanoane |
| genitiv-dativ | timpanonului | timpanoanelor |
| vocativ | timpanonule | timpanoanelor |
| articulat | timpanonul | timpanoanele |