timonă
/ti'mo.nə/Etimologie
Din franceză timon.
Definiții
- roată cu spițe prelungite (care servesc ca mânere), folosită pentru manevrarea manuală a navei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | timonă | timone |
| genitiv-dativ | timonei | timonelor |
| articulat | timona | timonele |