timoftică
/ti.mof'ti.kə/Etimologie
Din Timofte (nume propriu) + sufixul -ică.
Definiții
- (bot.) (Phleum pratense) plantă erbacee din familia gramineelor, cultivată ca plantă furajeră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | timoftică | timoftici |
| genitiv-dativ | timofticii | timofticilor |
| vocativ | timoftică | timofticilor |
| articulat | timoftica | timofticile |
Sinonime: (bot.) (reg.) timoftă, iarbă-de-pe-marginea-căii