timbru

Etimologie

Din franceză timbre.

Definiții

1. imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o instituție special autorizată, care se lipește pe acte oficiale sau pe scrisori și care reprezintă un impozit sau o taxă; taxă reprezentând valoarea unui timbru și care este plătită direct unei administrații publice.
2. ștampilă aplicată de oficiile poștale, care indică locul și data plecării sau a sosirii unei scrisori.
3. însușire a sunetului muzical datorită căreia se deosebesc între ele sunetele de aceeași înălțime și intensitate provenite de la surse diferite.
4. calitate specifică a unui sunet care permite ca el să fie distins de alt sunet, independent de înălțimea, intensitatea și durata lui.
5. (înv.) clopot, clopoțel.

Declinare