timar
/ti'mar/Etimologie
Din maghiară timár.
Definiții
- (reg.) tăbăcar.
- (mai ales la pl.) denumire dată, în evul mediu, în Imperiul Otoman, loturilor de pământ conferite, temporar, oștenilor, în schimbul obligației de a presta serviciul militar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | timar | timari |
| genitiv-dativ | timarului | timarilor |
| vocativ | timarule | timarilor |
| articulat | timarul | timarii |