tilișcă
/ti'liʃ.kə/Etimologie
Origine necunoscută. Explicația pornind de la slavă (veche) tĕlo („imagine”) (Cihac, II, 407) sau de la slavă (veche) tĕlĭste (Conev 48), bulgară телешки (teleški, „de juncan”) (Scriban) nu satisface. Poate este o simplă variantă cu schimbare de sufix de la tilincă („fluier”), dacă s-a dezvoltat vreun sens din rădăcina cu această semnificație.
Definiții
- (bot.) (Circaea lutetiana) plantă erbacee cu rizomul târâtor, cu tulpina acoperită de peri moi, cu flori trandafirii dispuse în ciorchine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tilișcă | tiliști |
| genitiv-dativ | tiliștii | tiliștilor |
| vocativ | tilișcă | tiliștilor |
| articulat | tilișca | tiliștile |
Sinonime: (bot.) (reg.) vrăjitoare, vrotilică, iarba-vrăjitoarei