tildă
/'til.də/Etimologie
Din franceză tilde, germană Tilde.
Definiții
- semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit în unele opere pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă.
- semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronunțării sunetului pe care îl reprezintă un caracter palatal, nazal etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tildă | tilde |
| genitiv-dativ | tildei | tildelor |
| vocativ | tildă | tildelor |
| articulat | tilda | tildele |