tigăiță
/ti.gəˈi.ʦə/Etimologie
Din tigaie + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui tigaie.
- (reg.) vas special, în formă de farfurie cu fundul lat și cu mâner, în care se fixează lumânarea aprinsă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tigăiță | tigăițe |
| genitiv-dativ | tigăiței | tigăițelor |
| vocativ | tigăiță | tigăițelor |
| articulat | tigăița | tigăițele |