ticăi
/ti.kəˈi/Etimologie
Din tic + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre ceasornice) a emite un sunet ritmic caracteristic în timpul funcționării; a face tic-tac.
- (v.intranz.) (despre inimă) a bate tare (sub efectul unei emoții puternice); a zvâcni, a palpita.
- (v.refl. intranz.) (rar) a lucra încet, fără spor; a se mocăi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ticăea | ticăeau |