tiară
/ti'a.rə/Etimologie
Din franceză tiare < latină tiara.
Definiții
- coroană purtată de către regii vechilor perși și de către conducătorii altor popoare orientale.
- mitră papală formată din trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tiară | tiare |
| genitiv-dativ | tiarei | tiarelor |
| vocativ | tiară | tiarelor |
| articulat | tiara | tiarele |