tevatură
/te.va'tu.rə/Etimologie
Din turcă tevatür.
Definiții
- zarvă, gălăgie, scandal.
- bucluc, neplăcere.
- tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tevatură | — |
| genitiv-dativ | tevaturii | — |
| vocativ | tevatură | — |
| articulat | tevatura | — |