tertel
/terˈtel/Etimologie
Din turcă tirtil.
Definiții
- (înv.) șnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tertel | terteluri |
| genitiv-dativ | tertelului | tertelurilor |
| vocativ | tertelule | tertelurilor |
| articulat | tertelul | tertelurile |