terminat
/ter.miˈnat/Etimologie
Din verbul a termina.
Definiții
- terminare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | terminat | terminate |
| genitiv-dativ | terminatului | terminatelor |
| vocativ | terminatule | terminatelor |
| articulat | terminatul | terminatele |
terminat
/ter.miˈnat/Definiții
- (despre acțiuni) care a fost dus până la capăt; sfârșit.
- (fam.; despre oameni) pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral.
terminat
/ter.miˈnat/Etimologie
Din termina.
Definiții
- forma de participiu trecut pentru termina.
termina
/ter.miˈna/Etimologie
Din latină terminare. Confer franceză terminer.
Definiții
- (v.tranz.) a duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși.
- (v.refl.) a lua sfârșit, a se încheia.
- a avea o terminație, a se sfârși în...
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru termina.
Exemple
- Când termini?
- Filmul o să se termine la ora nouă.
- Cuvântul "masă" se termină cu o vocală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | termina | terminau |
Sinonime: 1: (se) isprăvi, (se) încheia, (se) sfârși, (livr.) (se) fini, (rar) (se) epiloga, (pop.) (se) dovedi, (se) găta, (se) găti, (se) istovi, (se) mântui, (prin vestul Transilv.) (se) sculi, (înv.) (se) săvârși, 2: se încheia, se sfârși, (înv. și pop.) se petrece, (înv. și reg.) se obârși, 3: epuiza, isprăvi, încheia, sfârși, (astăzi rar) slei, (pop.) găta, mântui
Antonime: (se) începe
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică