Etimologie

Din latină terminare. Confer franceză terminer.

Definiții

1. (v.tranz.) a duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși.
2. (v.refl.) a lua sfârșit, a se încheia.
3. a avea o terminație, a se sfârși în...
4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru termina.

Exemple

• Când termini?
• Filmul o să se termine la ora nouă.
• Cuvântul "masă" se termină cu o vocală.

Declinare

Sinonime: 1: (se) isprăvi, (se) încheia, (se) sfârși, (livr.) (se) fini, (rar) (se) epiloga, (pop.) (se) dovedi, (se) găta, (se) găti, (se) istovi, (se) mântui, (prin vestul Transilv.) (se) sculi, (înv.) (se) săvârși, 2: se încheia, se sfârși, (înv. și pop.) se petrece, (înv. și reg.) se obârși, 3: epuiza, isprăvi, încheia, sfârși, (astăzi rar) slei, (pop.) găta, mântui

Antonime: (se) începe

Etimologie

Din terminat.

Definiții

1. forma de masculin plural pentru terminat.

Etimologie

Din termina.

Definiții

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru termina.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru termina.
3. forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru termina.
4. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru termina.