termen
/ˈter.men/Etimologie
Din latină termen, terminis (cu unele sensuri după franceză terme).
Definiții
- dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc.
- condiție, clauză într-un tratat, într-un acord.
- interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva.
- (înv.) limită, hotar, sfârșit.
- cuvânt; expresie.
- (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport.
- fiecare dintre cuvintele care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | termen | termene |
| genitiv-dativ | termenului | termenelor |
| vocativ | termenule | termenelor |
| articulat | termenul | termenele |