teren

Etimologie

Din franceză terrain.

Definiții

1. întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spațiu).
2. solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc.
3. loc, regiune.
4. (fig.) domeniu de activitate, de preocupări.
5. (urmat de determinări care arată destinația) spațiu special amenajat într-un anumit scop.

Exemple

• Terenuri paleozoice.
• Teren de sport.

Declinare