teratron
/te.ra'tron/Etimologie
Din franceză tératron.
Definiții
- emițător de unde a căror lungime depășește lungimile de undă ale luminii, dar este mai mică decât a celor folosite în radiolocație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | teratron | teratroane |
| genitiv-dativ | teratronului | teratroanelor |
| vocativ | teratronule | teratroanelor |
| articulat | teratronul | teratroanele |