terasă
/te'ra.sə/Etimologie
Din franceză terrasse.
Definiții
- construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement).
- suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini.
- porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori.
- formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare.
- formă alternativă pentru teraz.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | terasă | terase |
| genitiv-dativ | terasei | teraselor |
| vocativ | terasă | teraselor |
| articulat | terasa | terasele |