teocrație
/te.o.kra'ʦi.e/Etimologie
Din franceză théocratie.
Definiții
- formă de guvernământ caracteristică lumii antice, în care autoritatea, considerată ca emanând de la divinitate, este exercitată de preoți; stat cu o astfel de formă de guvernământ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | teocrație | teocrații |
| genitiv-dativ | teocrației | teocrațiilor |
| vocativ | teocrație | teocrațiilor |
| articulat | teocrația | teocrațiile |