tentacul
Etimologie
Din franceză tentacule.
Definiții
- organ alungit, musculos și mobil, care servește la pipăit, la prinderea hranei și la mișcare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tentacul | tentacule |
| genitiv-dativ | tentaculului | tentaculelor |
| articulat | tentaculul | tentaculele |