tensiune
/ten.siˈu.ne/Etimologie
Din franceză tension < latină tensio, tensionis.
Definiții
- stare a ceea ce este întins; încordare.
- (fig.) situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate.
- forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare.
- diferență de potențial între două puncte ale unui câmp electric.
- presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tensiune | tensiuni |
| genitiv-dativ | tensiunii | tensiunilor |
| vocativ | tensiune | tensiunilor |
| articulat | tensiunea | tensiunile |
Sinonime: încordare
Antonime: destindere, detensionare, detensie, relaxare.