tenis
/'te.nis/Etimologie
Din engleză, franceză tennis.
Definiții
- (și în sintagma tenis de câmp) joc sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu rachete de către doi sportivi sau două perechi, pe un teren special amenajat, despărțit în două printr-o plasă joasă; sportul alb.
- (mai ales la pl.) încălțăminte pentru tenis.
Exemple
- Pereche de teniși.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tenis | teniși |
| genitiv-dativ | tenisului | tenișilor |
| vocativ | tenisule | tenișilor |
| articulat | tenisul | tenișii |