tendință
/tenˈdin.ʦə/Etimologie
Din franceză tendance.
Definiții
- dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat.
- orientare comună a unei categorii de persoane; direcție.
- evoluție a cuiva într-un anumit sens.
- forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tendință | tendințe |
| genitiv-dativ | tendinței | tendințelor |
| vocativ | tendință | tendințelor |
| articulat | tendința | tendințele |