tenacitate
/te.na.ʧi'ta.te/Etimologie
Din franceză ténacité < latină tenacitas, tenacitatis.
Definiții
- însușirea de a fi tenace; stăruință, perseverență, dârzenie.
- proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe.
- mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tenacitate | — |
| genitiv-dativ | tenacității | — |
| vocativ | tenacitate | — |
| articulat | tenacitatea | — |