temporal
/tem.po'ral/Etimologie
Din franceză temporal.
Definiții
- os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului.
- (adjectival)
- (adjectival) care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune.
Exemple
- Os temporal
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | temporal | temporale |
| genitiv-dativ | temporalului | temporalelor |
| vocativ | temporalule | temporalelor |
| articulat | temporalul | temporalele |