tempera
/ˈtem.pe.ra/Etimologie
Din franceză tempérer, latină temperare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) potoli, a (se) modera, a (se) domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.).
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru tempera.
Exemple
- Vântul s-a mai temperat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tempera | temperau |
Sinonime: (se) modera, (se) atenua, (se) potoli, (se) domoli