televorbitor
/te.le.vor.bi'tor/Etimologie
Din tele- + vorbitor.
Definiții
- instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | televorbitor | televorbitoare |
| genitiv-dativ | televorbitorului | televorbitoarelor |
| vocativ | televorbitorule | televorbitoarelor |
| articulat | televorbitorul | televorbitoarele |