telemea
/te.leˈme̯a/Etimologie
Din turcă teleme.
Definiții
- brânză preparată din caș bine stors, tăiat în bucăți cu fețe de obicei dreptunghiulare, și conservată în saramură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | telemea | — |
| genitiv-dativ | telemelei | — |
| vocativ | telemea | — |
| articulat | telemeaua | — |