telematică
/te.le'ma.ti.kə/Etimologie
Din telematic.
Definiții
- tehnică de transmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | telematică | telematice |
| genitiv-dativ | telematicei | telematicelor |
| vocativ | telematico | telematicelor |
| articulat | telematica | telematicele |