← înapoi la căutare

telefon

/te.le'fon/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză téléphone.

Definiții

  1. mijloc de telecomunicație care asigură convorbiri la distanță prin fire electroconductoare.
  2. aparat electroacustic pentru convorbiri la distanță, constând dintr-un transmițător și un receptor.
  3. chemare sau convorbire telefonică.
  4. numărul de telefon al unui abonat.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativtelefontelefoane
genitiv-dativtelefonuluitelefoanelor
articulattelefonultelefoanele

telefona

/te.le.foˈna/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză téléphoner.

Definiții

  1. (v.intranz., tranz.) a comunica cu cineva prin intermediul telefonului.
  2. a da un telefon, a chema la telefon.
  3. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru telefona.

Declinare

CazSingularPlural
verbtelefonatelefonau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică