telefon
/te.le'fon/Etimologie
Din franceză téléphone.
Definiții
- mijloc de telecomunicație care asigură convorbiri la distanță prin fire electroconductoare.
- aparat electroacustic pentru convorbiri la distanță, constând dintr-un transmițător și un receptor.
- chemare sau convorbire telefonică.
- numărul de telefon al unui abonat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | telefon | telefoane |
| genitiv-dativ | telefonului | telefoanelor |
| articulat | telefonul | telefoanele |