teicuță
/tej'ku.ʦə/Etimologie
Din teică + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui teică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | teicuță | teicuțe |
| genitiv-dativ | teicuței | teicuțelor |
| vocativ | teicuță | teicuțelor |
| articulat | teicuța | teicuțele |
Din teică + sufixul -uță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | teicuță | teicuțe |
| genitiv-dativ | teicuței | teicuțelor |
| vocativ | teicuță | teicuțelor |
| articulat | teicuța | teicuțele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică