tecucean
/te.kuˈʧe̯an/Etimologie
Din Tecuci (nume propriu) + sufixul -ean.
Definiții
- persoană născută și crescută în municipiul Tecuci.
- locuitor din municipiul Tecuci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tecucean | tecuceni |
| genitiv-dativ | tecuceanului | tecucenilor |
| vocativ | tecuceanule | tecucenilor |
| articulat | tecuceanul | tecucenii |