teșitor
/te.ʃi'tor/Etimologie
Din a teși + sufixul -tor.
Definiții
- unealtă construită dintr-o tijă de oțel cu una sau cu ambele extremități tronconice, folosită la ieșirea găurilor cilindrice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | teșitor | teșitoare |
| genitiv-dativ | teșitorului | teșitoarelor |
| vocativ | teșitorule | teșitoarelor |
| articulat | teșitorul | teșitoarele |