taurul
/ˈta.ur.ul/Etimologie
Din taur.
Definiții
- forma de singular articulat pentru taur.
taur
/ˈta.ur/Etimologie
Din latină taurus < proto-indo-europeană *táwros. Confer și greacă antică ταῦρος (taûros), prusacă veche tauris, proto-germanică *steuraz. Poate de origine semitică; confer proto-semitică *θawr-. Înrudit cu aromână tavru, asturiană toru, catalană toro, corsicană toru, franceză taureau, friulană taur, galiciană touro, italiană toro, occitană taur, portugheză touro, retoromană taur, sardă trau, siciliană tàuru, tàvuru, spaniolă toro, venețiană toro și valonă torea.
Definiții
- (zool.) (Bos taurus) mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț.
- (entom.; pop.) rădașcă.
- (pop.) om puternic și brutal.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | taur | tauri |
| genitiv-dativ | taurului | taurilor |
| vocativ | taurule | taurilor |
| articulat | taurul | taurii |
Sinonime: 1: (zool.) (pop.) buhai, (reg.) bic, bugă, gonitor, 2: (entom.) rădașcă
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică