tarniță
/'tar.ni.ʦə/Etimologie
Din ucraineană тарнyk'а (tarnyc'a).
Definiții
- șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri.
- culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa.
- (reg.) drum de munte, bătut de oi sau de vite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tarniță | tarnițe |
| genitiv-dativ | tarniței | tarnițelor |
| vocativ | tarniță | tarnițelor |
| articulat | tarnița | tarnițele |