tarhon
/tar'hon/Etimologie
Din turcă tarhun < greacă δραϰόντιον (drakóntion).
Definiții
- (bot.) (Artemisia dracunculus) plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate întrebuințate drept condiment.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tarhon | — |
| genitiv-dativ | tarhonului | — |
| articulat | tarhonul | — |
Sinonime: (bot.) (reg.) sagna-calului