tarac
/ta'rak/Etimologie
Din ucraineană тараш (taraš).
Definiții
- stâlp bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tarac | taraci |
| genitiv-dativ | taracului | taracilor |
| vocativ | taracule | taracilor |
| articulat | taracul | taracii |