tanghir
/tan'gir/Etimologie
Din germană Tangier (manier).
Definiții
- placă transparentă de gelatină sau de masă plastică, având pe o față, în relief, puncte sau linii de diferite forme, folosită la obținerea umbrelor sau semitonurilor la tipărirea manuală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tanghir | tanghire |
| genitiv-dativ | tanghirului | tanghirelor |
| vocativ | tanghirule | tanghirelor |
| articulat | tanghirul | tanghirele |