tandrețe
/tanˈdre.ʦe/Etimologie
Din franceză tendresse.
Definiții
- afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tandrețe | — |
| genitiv-dativ | tandreții | — |
| vocativ | tandrețe | — |
| articulat | tandrețea | — |
Din franceză tendresse.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tandrețe | — |
| genitiv-dativ | tandreții | — |
| vocativ | tandrețe | — |
| articulat | tandrețea | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică