tamarix
/ta.ma'riks/Etimologie
Din franceză tamaris < latină tamarix, tamaricis.
Definiții
- (bot.) (Tamarix) arbust spinos cu frunze înguste și fructe lunguiețe galbene-roșietice, cultivat ca gard viu; cătină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tamarix | — |
| genitiv-dativ | tamarixului | — |
| vocativ | tamarixule | — |
| articulat | tamarixul | — |
Sinonime: (bot.) tamariscă, cătină