tamarin
/ta.maˈrin/Etimologie
Din franceză tamarin, din forma tamarinde, tamarendi < latină medie tamarindus. Provine din arabă تَمْرَة (támra, „curmală”), probabil din limba hindi. Din franceză tamarin < din limba tupi.
Definiții
- (bot.) (Tamarindus indica) arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-roșietice, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare, iar scoarța este utilizată în medicină.
- (zool.) (Saguinus) maimuță din ținuturile Amazonului, înrudită cu uistiti, care poate emite sunete asemănătoare cu ale păsărilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tamarin | tamarini |
| genitiv-dativ | tamarinului | tamarinilor |
| vocativ | tamarinule | tamarinilor |
| articulat | tamarinul | tamarinii |